Drojdia de bere este cunoscuta din cele mai vechi
timpuri. Babilonienii, egiptenii si celtii o foloseau pentru prepararea
bauturilor alcoolizate, dar cunosteau in acelasi timp actiunile benefice ale
acesteia asupra tenului si a pielii in general. Babilonienii, spun arheologii,
aveau o zeita a berii si a drojdiei de bere, Nidaba, care era recunoscuta prin
puterile ei.
Afectiuni tratate in Antichitate si Evul Mediu
Ceva mai tirziu, Pliniu, marele naturalist roman,
povesteste ca Hipocrate, celebrul medic grec, ar fi descoperit, in jurul anului
370, actiunea diuretica a drojdiei de bere, pe care o recomanda ca remediu.
In Evul Mediu, calugarii care ii supravegheau pe leprosi
luau drojdie de bere in scop preventiv. In acelasi timp, drojdia de bere era
folosita si contra scarlatinei si rujeolei.
Ce afectiuni se tratau in secolul al XIX-lea
In secolul al XIX-lea, mai precis in 1837, cercetatorul
Meyen descopera ca drojdia de bere este constituita din mici organisme vii
unicelulare, carora le-a dat numele de Saccharomyces Cerevisae.
Aproximativ in aceeasi perioada, in Danemarca,
furunculoza era tratata cu drojdie de bere, iar in Germania, medicii prescriau
drojdie de bere copiilor sau adultilor care sufereau de oboseala cronica, de
surmenaj sau celor subalimentati. Drojdia de bere era utilizata de asemenea si
pentru tratarea unor tulburari ginecologice benigne la femei.
In era industrializarii, drojdia de bere si-a
recapatat popularitatea
In timpul primului si a celui de-al doilea razboi
mondial, drojdia de bere era administrata pentru a preveni carentele alimentare
ale soldatilor, prizonierilor de razboi, precum si ale civililor care sufereau
din cauza subalimentatiei.
Dupa razboi, drojdia de bere a fost uitata o perioada de
timp, insa si-a regasit popularitatea in anii ’60, in momentul in care, din
cauza industrializarii, s-a constatat ca este nevoie de suplimente naturale.
O forta vitala exceptionala
Drojdia de bere contine (nu este vorba de drojdia de
piine) aproape toate elementele de care are nevoie metabolismul pentru a
functiona cit mai bine. Analiza sa biochimica arata ca ea contine nu mai putin
de 17 vitamine diferite (majoritatea din complexul B), 16 aminoacizi, 14 saruri
minerale si circa 46 la suta proteine. In plus, prin metoda de uscare folosita
si prin prepararea sa la temperaturi foarte ridicate, sint conservati aproape
toti constituentii, desi celulele vii sint distruse termic. Drojdia de bere
contine, de asemenea, nu mai putin de 20 de milioane de celule pe gram, de unde
i s-a dat numele de drojdie vie (aceasta se poate procura si sub forma de
gelule). Prin continutul sau bogat in toate aceste elemente enumerate mai sus,
drojdia de bere constituie un aliment natural complet, un remediu preventiv si
curativ.
Drojdia de bere intirzie procesul de imbatrinire
Folosirea curenta a drojdiei de bere are de asemenea un
efect regenerator, care poate ajuta organismul sa ramina tinar si in forma.
Nutritionistul american Paul Bragg, care era la rindul sau un mare amator de
drojdie de bere, afirma ca aceasta nu contine numai o mare cantitate de
proteine, minerale si vitamine, ci si acid nucleic. Astazi se stie faptul ca
acidul nucleic conduce procesul de formare a celulelor noi, care le inlocuiesc
treptat pe cele deteriorate. In mod normal, acidul nucleic isi pierde treptat
aceasta capacitate de a comanda reinnoirea celulelor.
Dupa Bragg insa, acidul nucleic continut in drojdia de
bere poseda capacitatea misterioasa de a intirzia imbatrinirea prematura.
Persoanele in virsta, carora li se prescrie drojdie de bere, pot constata in
doar citeva luni o ameliorare a starii generale, precum si un surplus de energie
binefacatoare. Pielea devine supla, tenul se coloreaza, totul dovedind o stare
buna de sanatate.
Consumind drojdie de bere timp indelungat, o armata de
celule vii patrunde in organism, nu numai pentru a ataca toxinele care circula
in singe, ci si pentru a intari sistemul imunitar al acestuia.
Aceasta actiune se reflecta in general asupra
principalelor functiuni ale organismului. In plus, drojdia de bere poate reface
flora intestinala distrusa de medicamente si antibiotice.
Despre drojdia de bere s-au scris chiar si teze de
doctorat
Doctorul Fournat de la Facultatea de Medicina din Lyon
este chiar autorul unei teze de doctorat privind drojdia de bere. El consemneaza
faptul ca drojdia de bere are actiune in afectiuni diverse, precum: enterite,
colite si diaree, ciroza ficatului, toate formele de avitaminoza B, diabet,
furunculoza, acnee si seboree, scleroza in placi.
Dupa alti autori, precum Arnozan, Faisan si Pietta,
drojdia de bere poate fi folosita in caz de osteomielita, pneumonie, gripe,
variola sau anemie.
Toti autorii sint unanim de parere ca folosirea in scop
terapeutic si preventiv a drojdiei de bere cistiga din ce in ce mai mult teren.
Pe piata occidentala exista deja drojdie de bere imbogatita cu seleniu (agent
antioxidant) sau cu siliciu. Cura de drojdie de bere are eficienta daca este
urmata timp de trei-patru luni, iar efectele ei nu intirzie sa apara. In
general, drojdia de bere se administreaza de doua-patru ori pe zi, dimineata si
seara. Ea poate fi amestecata cu lichide, dar trebuie neaparat luata intre mese.
Dizolvata si bauta inainte de masa, taie pofta de mincare, micsorind numarul de
calorii primite de organism. Efectele unei linguri de drojdie de bere se resimt
aproape imediat si se mentin timp de mai multe ore.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu