Oxid de zinc si glicerina pentru fracturi

A fost un an cu ghinioane. S-au întîmplat multe si la vremea aceea am trecut cu greu peste toate. Dar cum din orice experienta rea înveti ceva bun, iata ca mi-am adus aminte ce bine mi-a prins atunci cînd o asistenta medicala, cu vechi state de plata la spitalul judetean, m-a ajutat sa-mi rezolv o problema grava.

Mai erau zece zile pîna la nunta fetei mele si eu am alunecat pe scara blocului, realizînd o frumoasa ruptura de ligamente. Foarte durerors, foarte urît, medicul ortoped mi-a pus imediat piciorul în ghips. Trebuia sa stau cel putin 14 zile asa. Incomod, imobilizata în casa, cîrje, nervi, tot tacîmul… Înainte de nunta mi-am taiat ghipsul si mi-am pus doar o fasa elastica, eram doar soacra mica si nu se putea sa stau pe scaun, cu cîrja lînga mine. Medicul, cunostintele, altii care traisera asemenea placeri au spus toti ca o sa ramîn cu sechele, ca o sa am dureri pe vreme friguroasa. M-au speriat. Am rezistat cu stoicism la nunta, ba chiar am si dansat, caci nu mai simteam nimic. Dar a doua zi… dureri mari. Hai iar la medic. Trebuie ghips din nou, zice dumnealui, dar sa nu-l mai taiati înainte de 14 zile. Nu pot, domnule, trebuie sa ma prezint la un curs de engleza la Sibiu si nu ma pot duce asa. Eu trebuie sa fiu pe ambele picioare! Atunci medicul, impresionat de situatia mea, m-a dus la tanti Lenuta, o asistenta în vîrsta din sectia ortopedie. Dumneaei mi-a spus, la cererea medicului, ce sa fac: sa cumpar doua cutii de oxid de zinc si doua sticlute cu glicerina, plus o fasa de tifon si sa vin cu ele la spital. Asa am facut. Tanti Lenuta, cea cu mîini si suflet de aur, a încalzit pe foc, într-o craticioara, oxidul de zinc si glicerina, amestecînd continuu, pîna cînd a devenit o pasta omogena. A lasat-o sa se mai racoreasca, atît cît se poate suporta pe piele, si apoi a început sa-mi înfasoare piciorul cu fasa. Înfasura un rînd de fasa, fara a strînge prea tare, peste el aplica cu o pensula pasta miraculoasa. Si tot asa pîna cînd a cuprins jumatate din talpa, si piciorul în sus, pîna aproape de genunchi, realizînd o cizmulita destul de fina. Nu se putea compara cu ghipsul! O lasam sa se întareasca, apoi o sa te poti încalta si merge, dar sa nu schiopatezi. Minune! Chiar asa a fost. Am avut atunci o sandaluta elastica. Cu pantaloni nu se observa nimic. Incomparabil cu tona de ghips si inconfortul acestuia. A mers perfect. M-am dus la curs, am venit înapoi. S-a facut frig si m-am putut încalta cu o cizma elastica. Mi-am facut orele fara probleme, stînd în picioare si circulînd normal. Dupa doua saptamîni am scos cizmulita prin înmuiere în cada si de atunci nu am avut nici o problema. Au fost zile foarte friguroase, dar nu am simtit nici un fel de durere. Or, toti cei care au avut ruperi de ligamente mi-au spus ca, desi au purtat ghipsul conform indicatiilor medicului, au dureri la frig. Tanti Lenuta a facut ce stia dumneaei de la un batrîn medic din oras, care aplica acest tratament exceptional, mostenit de la înaintasii sai. 

By Luminita Oprea