Mierea
este unul dintre cele mai vechi medicamente, este un produs prelucrat de albine
din nectarul plantelor inflorite, dar care difera de nectar prin citeva
proprietati chimice. In miere se gasesc aproximativ 50 de substante hranitoare.
Mierea contine aproximativ 40 la suta glucoza, 35 la suta fructoza, 3 la suta
zaharoza. Nivelul acestor substante se poate schimba in functie de tipul de
miere.
In ea se gasesc vitaminele B1, B2, B6, E, K, C,
provitamina A – carotenul, acid folic, numeroase microelemente: aluminiu, fier,
iod, beriliu, bor, potasiu, calciu, nichel, mangan, litiu, zinc, fosfor etc.
Acest lucru vorbeste despre faptul ca mierea ia parte activ la mentinerea starii
functionale a sistemului nervos central, imbunatateste starea tesuturilor,
creste permeabilitate vaselor sangvine si stimuleaza circulatia sangvina.
Terapia cu ajutorul mierii este una dintre cele mai
vechi ramuri ale medicinei populare. Albinele au aparut pe planeta noastra cu
aproximativ 50 de milioane de ani in urma. Inca din Egiptul Antic era folosita
nu numai ca un produs alimentar de mare pret, dar si ca mijloc terapeutic si
cosmetic. In zilele noastre, tratamentul cu ajutorul mierii a primit numele de
apiterapie.
Apiterapia se imbina foarte bine cu fitoterapia,
produsele pe baza de miere combinate cu plante medicinale corect alese au un
efect terapeutic maxim.
Mierea de nuc si tratarea anemiei
Datorita proprietatilor sale terapeutice, mierea nu isi
gaseste un analog in natura. Cu ajutorul mierii se poate pastra tineretea si
sanatatea pentru multi ani.
Fiecarui tip de miere ii sint proprii o anumita culoare, un
gust si o aroma specifice. Culoarea mierii poate fi diferita – de la incolora
pina la aproape neagra. Aroma mierii depinde de prezenta in ea a uleiurilor
eterice – substantele aromatice din plante.
Atunci cind cumparati miere trebuie sa va interesati
neaparat de tipul ei. Cele mai bune sint considerate a fi urmatoarele: de tei,
de salcim alb, de zmeura. In mierea de nuc sint multe albumine, fier, de aceea
este de neinlocuit in tratarea anemiei. Mierea de trifoi, unul dintre cele mai
apreciate tipuri deschise la culoare, contine levuloza (fructoza). Mierea de
iarba-neagra este unul dintre cele mai bune tipuri inchise la culoare, este
foarte viscoasa, se zahariseste foarte incet si este putin acra la gust.
In ultimul timp pe piata a aparut foarte multa miere falsa.
Cum putem evita inselatoria? Cum sa descoperim singuri prezenta unor diverse
substante in miere? In mierea falsa se adauga diferite corpuri straine: sirop de
zahar, amidon, melasa de sfecla, zaharina. Aceste adaosuri pot fi descoperite
foarte usor: mierea se pune sa se dizolve in apa. Daca mierea este curata,
solutia obtinuta este putin tulbure, fara nici un fel de depuneri. Daca in miere
se gaseste amidon, citeva picaturi de tinctura de iod vor colora solutia in
albastru. Prezenta cretei poate fi descoperita picurind pe depunerile care apar
un acid oarecare sau otet. Daca exista intr-adevar creta, depunerea se va
transforma in spuma.
Mierea pusa pe rana opreste singerarea
Mierea naturala este asemanatoare unui sirop gros, care
scos din celulele fagurelui incepe sa se cristalizeze foarte repede. Cu cit in
miere se gaseste mai multa fructoza, cu atit isi pastreaza mai mult consistenta
lichida. Trebuie sa tineti cont de faptul ca mierea cristalizata este o miere de
calitate. Procesul de cristalizare este o marturie a calitatii deosebite a
produsului – continutul scazut de apa in ea.
Pentru a nu gresi in alegerea mierii, trebuie sa stiti ca
apicultorii, incercind sa creasca productia de miere, pun alaturi de stup vase
cu apa indulcita, pe care albinele o asimileaza la fel ca si nectarul. Aceasta
miere nu se diferentiaza ca aspect de cea adevarata, dar nu are aceleasi
proprietati. Pentru a determina daca mierea este adevarata, aveti nevoie de un
creion chimic: in mierea care nu este naturala, creionul va lasa o urma violet.
In medicina traditionala, mierea este folosita la tratarea
celor mai diverse afectiuni. Nu are nici un fel de contraindicatii. Prin
aplicarea unei comprese cu miere pe o rana, singele nu mai curge, ceea ce
usureaza spalarea ranii si creeaza conditii mai bune pentru hranirea celulelor.
In afara de aceasta, mierea distruge multi microbi (bacilul dizenteriei,
streptococii, stafilococii etc.).
In cazul afectiunilor cailor respiratorii este recomandat
sa luati cite o lingurita de miere de patru-sase ori pe zi. Aceasta se ia
impreuna cu ceai fierbinte sau cu lapte, ca sudorific si in raceli.
Impotriva tuberculozei se pregateste urmatorul amestec: 100
de grame de miere, 100 de grame de unt, 100 de grame de untura de porc sau de
gisca, 15 grame suc de aloe. Toate componentele se incalzesc intr-o baie de
aburi si se amesteca (nu se fierb). Se ia cite o lingura din acest amestec la un
pahar cu lapte fierbinte, dimineata si seara.
Hipertensiunea arteriala si amestecul-minune
In insomnie se recomanda amestecarea de miere cu otet de
mere. Dizolvati intr-un pahar cu apa calda o lingura de miere si o lingura de
otet de mere, amestecati si beti seara, inainte de culcare.
In cazul extenuarii organismului se ia cite o lingura de
miere zilnic, dimineata, pe stomacul gol. Daca va doare capul, luati o lingura
de miere, dupa 30 de minute durerea va disparea.
Spasmele musculare pot fi inlaturate luind cite doua
lingurite de miere dupa fiecare masa, timp de o saptamina. Dupa aceasta
perioada, se observa de obicei o imbunatatire.
Suferinzilor de hipertensiune arteriala li se recomanda sa
amestece o lingura de miere, o lingura de suc de sfecla, o lingura de suc de
hrean (inainte de a fi dat pe razatoare, hreanul trebuie tinut in apa timp de 36
de ore), sucul de la o lamiie. Se ia cite o lingura din acest amestec de trei
ori pe zi, cu o ora inainte de masa.
In cazurile de stenocardie se amesteca sucul de la doua
lamii, sucul din doua frunze mari de aloe si 500 de grame de miere. Se lasa la
macerat intr-un vas bine inchis, timp de sapte zile, in frigider. Se ia cite o
lingura de trei ori pe zi, inainte de masa.
Pentru ateroscleroza, folositi usturoi si miere
In ateroscleroza, o capatina de usturoi pisat se amesteca
cu sucul de la o lamiie si doua lingurite de miere. Amestecul se administreaza
in doua doze – dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa.
In colita, o lingura de flori de musetel uscate se pun
intr-un pahar cu apa fierbinte. Dupa ce s-a racit, se strecoara infuzia si se
adauga o lingurita de miere. Solutia astfel pregatita se foloseste pentru
clisme.
In ulcerul gastric si duodenal, mierea trebuie folosita cu
aproximativ doua ore inainte de micul dejun si prinz si la trei ore dupa cina.
Mierea (o lingura) trebuie dizolvata intr-un pahar de apa calda, pentru ca
dizolvata ea contribuie la subtierea mucozitatii din stomac, scade intensitatea
durerii, inlatura varsaturile si arsurile.
Impotriva gripei se pun intr-o jumatate de litru de apa
fierbinte o lingura de macese, o lingura de coacaze, o lingura de zmeura. Se
lasa la infuzat 15 minute, dupa care se strecoara. Se bea de trei ori pe zi cite
o jumatate de pahar de infuzie inainte de masa (in infuzia rece se adauga o
lingura de miere).
In afectiunile ficatului se recomanda amestecarea in parti
egale de miere si coacaze negre (trecute inainte prin masina de tocat). Din
acest amestec se ia cite o lingurita cu 30 de minute inainte de masa.
Pentru a va potoli setea puteti pregati o bautura
racoritoare gustoasa pe baza de miere: 200 de mililitri de suc de scoruse negre,
100 de militri de suc de coacaze negre, 2 grame de acid citric, 100 de grame de
miere, 100 de mililitri de apa minerala. Se bea rece.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu