marți, 26 iulie 2011




Zonele reflexe pentru plămâni şi bronhii sunt situate în ambele picioare, în, tălpi (în pernuţe), mai jos de baza degetelor, (vezi fig. 1). Astfel, fiecare plămân are zona reflexă în piciorul din partea sa.
1 1. Bronşita (acută şi cronică)
Bronşita acută (răceala, guturaiul sau coriza) apare, de obicei, în sezonul rece, având în general cauze virotice, şi se poate complica microbian. Bronşita cronică este o boală destul de frecventă, definită prin hipersecreţia bronşică de mucus, manifestată prin tuse cu expectoraţie pe o durată ce totalizează cel puţin 3 luni/an, timp de cel puţin 2 ani consecutiv. Tratamentul reflexogen în bronşită vizează combaterea infecţiei, a hipersecreţiei mucoase, a spasmului şi edemului bronşic şi se realizează prin îmbunătăţirea circulaţiei sangvine în teritoriul arborelui bronşic. În bronşita cronică este necesară o alimentaţie bogată în vitamine, săruri minerale, hidratare corectă (2 litri de lichide/zi), ca şi folosirea unor ceaiuri cu rol în fluidifierea şi eliminarea secreţiei bronşice.
Zone reflexogene şi tehnică de lucru
în cazul bronşitelor, acute sau cronice, zonele reflexe ale plămânilor şi bronhiilor sunt foarte sensibile la apăsare, uneori intens dureroase. Zonele pulmonare se vor masa pentru a reabilita circulaţia sangvină în bronhii şi plămâni, tratând astfel inflamaţia şi congestia locală. Masajul zonelor reflexe pentru laringe şi trahee urmăreşte acelaşi scop în zonele învecinate. Glandele paratiroide, stimulate prin masaj, vor aduce un aport crescut de Ca. Stimularea zonelor reflexe ale glandelor suprarenale urmăreşte scăderea inflamaţiei prin degajarea de cortizon. Vor fi stimulate şi zonele limfatice (corp superior) pentru a creşte puterea de apărare a organismului la boli.
Deci, zonele reflexe vor fi stimulate în următoarea ordine în cadrul fiecărei şedinţe:
• zona plămâni-bronhii - 10 minute la fiecare picior;
• zona laringe-trahee - 3-5 minute la fiecare picior;
• zona paratiroidelor - 3-5 minute la fiecare picior;
• zona suprarenalelor - 5 minute la fiecare picior;
• zona limfatică-corp superior - 3 minute la fiecare picior.
În suferinţele acute, masajul se poate face de 2-3 ori/zi, timp de 3-5 zile, putându-se continua cu 2 şedinţe/zi, timp de încă 3-5 zile, până când simptomele au dispărut complet.
În bronşitele cronice se va practica o singură şedinţă pe zi, timp de 20-30 de zile.
Procentul de reuşită este de aproximativ 90% din cazuri în bronşitele acute şi peste 65% în bronşitele cronice.
Se pot folosi concomitent:
• ceaiuri expectorante, 4-5 bucăţi de răşină de brad, de mărimea boabelor de mazăre, ingerate dimineaţa pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă, timp de 10 zile;
• infuzie de cimbru (Thymus serpyllum) şi pătlagină îngustă (Plantago lanceoleta), în părţi egale, 2 linguriţe de plante la 250 de ml de apă clocotită. Se beau 3-4 ceşti pe zi cu înghiţituri mici;
• infuzia de cimbru combinat în părţi egale cu pătlagină îngustă este un remediu deosebit în afecţiunile căilor respiratorii şi în special în traheo-bronşite şi chiar în astmul bronşic. Mod de preparare: 1 linguriţă de cimbru şi 1 linguriţă de pătlagină îngustă, tocate mărunt, se pun în 250-300 de ml de apă clocotită. După circa 10 minute se va bea prima ceaşcă de ceai fierbinte, înghiţitură cu înghiţitură. Ceaiul se prepară proaspăt şi se pot bea 3-4 ceşti de ceai cald/zi. Efectul ceaiului este de a reduce secreţiile abundente ale bronhiilor şi de a dezinflama mucoasele traheii şi ale bronhiilor, uşurând în acest mod şi respiraţia bolnavului;
• infuzie din pătlagină (Plantago lanceoleta) şi soc (Flores sambuci) (sepa¬rat), 2-3 ceşti fierbinţi luate înghiţitură cu înghiţitură în cursul unei zile;
• infuzie de coada-calului (Equisetum arvense), 2-3 ceşti pe zi, va fi foarte eficientă în afecţiunile respiratorii pulmonare (tuberculoză) şi extrapulmonare (bronşite, traheobronşite acute şi cronice);
• infuzie de ceapă roşie (Allium cepa), îndulcită cu o linguriţă de miere de albine la ceaşcă. Se beau 3-4 ceşti fierbinţi pe zi;
• inhalaţii dintr-un decoct (fiertură) de frunze de podbal (Tassilago farfară), de 2-3 ori pe zi;
• suc proaspăt de podbal (planta se striveşte şi se stoarce), 3 linguriţe de suc se pun în lapte fierbinte şi amestecul se bea;
• siropul de podbal este foarte indicat şi deosebit de eficient atât în bronşite, cât şi în majoritatea afecţiunilor pulmonare, într-un borcan cu gura largă se pun un rând de frunze de podbal şi un rând de zahăr (nerafinat) până se umple borcanul. Se acoperă bine cu celofan şi se îngroapă în pământ pentru 8 săptămâni. Siropul obţinut se pune la fiert (1-2 clocote), apoi se răceşte şi se pune în sticluţe. Se pot lua 2-3 linguriţe/zi la gripă, bronşite, traheobronşite, faringolaringite etc.;
infuzie de lumânărică, ventrilică, pătlagină şi frunze de podbal (în părţi egale). Concentraţia : 2 linguriţe la 300 de ml de apă clocotită. Se beau 2-3 ceşti îndulcite cu miere în timpul unei zile. Acest ceai este deosebit de eficient în bronşitele cronice.
1.2. Astmul bronşic
Stare patologică: senzaţie de lipsă de aer (în crize) şi dificultăţi la evacuarea aerului din plămâni.
Simptome : accese de sufocare determinate de obstrucţia bronşică prin edem, hipersecreţie, spasm şi dop de mucus, dispnee respiratorie paroxistică. Criza de astm bronşic este declanşată în contact cu factorul alergen, mai ales în a doua parte a nopţii. Bolnavul se trezeşte anxios (speriat), întâmpină dificultăţi în expiraţie, are respiraţie şuierătoare, merge la fereastră, la masă sau la speteaza unui scaun pe care se sprijină, în poziţie aplecat, încercând să-şi uşureze respiraţia. Pentru o mai bună reuşită în tratament, se poate apela şi la următoarele metode naturiste :
- reflexoterapie;
- băi reci;
- mantaua spaniolă;
- reţete naturiste.
1) Reflexoterapia
Vor fi masate intens zonele reflexe pentru:
- plămâni-bronhii, urmărind descongestionarea şi fluidifierea secreţiei bronşice;
- paratiroidele, pentru degajare de Ca;
- suprarenalele, mai ales în criza de astm, pentru a elibera cortizon şi adrenalină;
- traseul rinichi-uretere-vezică, în scopul eliminării mai rapide din corp a produşilor toxici.
Tratamentul va viza următoarea schemă de masaj/şedinţă:
- zonele plămâni-bronhii - 10 minute ;
- zonele paratiroidelor - 3-5 minute ;
- zonele suprarenalelor - 5 minute;
- zonele rinichi, uretere, vezică - 10 minute;
- zonele limfatice - 5 minute.
Tratamentul este de lungă durată, în funcţie de vechimea şi gravitatea bolii.
2) Băi reci
între crize, bolnavul se va spăla pe tot corpul, seara, cu apă rece şi oţet (proporţie: 4-5 linguri de oţet la 1 litru de apă) şi, fără a se şterge, se va îmbrăca şi va intra sub plapumă.
Va repeta procedeul timp de 20-30 de seri, pentru reechilibrarea energiilor şi creşterea puterii de apărare a organismului la boli.
3) Aplicarea „mantalei spaniole" - o cămaşă lungă până la tălpi, de preferat să fie din in sau din cânepă, se va înmuia în apă caldă în care s-au fiert paie de ovăz sau scuturătură de fân (vezi capitolul referitor la „Alte mijloace de întărire a organismului").
4) Reţete naturiste
• 400 de grame de usturoi (Alliurn sativum L.) pisat se amestecă cu sucul de la 24 de lămâi, într-un borcan, se acoperă ermetic borcanul şi se lasă 24 de zile ; se agită înainte de folosire.
Doza : 1 linguriţă de amestec se pune în 100 de ml de apă şi se bea seara înainte de culcare. După 10-14 zile simptomatologia bolii se diminuează foarte mult.
• Se fierbe lapte de capră cu flori şi frunze de păstârnac, timp de 10-15 minute, la foc mic. Se ia de pe foc şi după 30 de secunde se beau câte 100-200 de ml, de 3-5 ori/zi.
Executând aceste simple procedee, se va observa ameliorarea stării generale a bolnavului, rărirea şi chiar dispariţia crizelor.
• 125 de grame de seminţe de in (Linum usitatissimum) puse într-un tifon, se fierb în 400 de ml de apă, la foc mic, până se obţine un lichid gros. Lichidul obţinut se amestecă cu zeama de la 3-6 lămâi (în funcţie de mărimea lor), se pune într-un borcan închis la culoare şi se păstrează la rece. După 3-4 zile se ia 1 linguriţă preparat, de mai multe ori pe zi (6-8 ori).
• Ceai de rădăcină de iarbă-mare (Radix rhizoma cum radicibus inulae). Se fierb 50-80 de grame de rădăcină în 500 de ml de apă timp de 10-15 minute. Se bea conţinutul pe parcursul unei zile, îndulcit cu 1 linguriţă de miere la ceşcuţă.
• Extern : seara şi dimineaţa se aplică pe regiunea toracică 4 frunze mari de varză crudă (Brassica oleracced); frunzele se strivesc. Se interzice consumul de sare nenaturală.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu