FRAMANTATUL - caracteristici

Petrisajul
Constă în prinderea muşchilor sau altor ţesuturi profunde, ridicarea cât permite elasticitatea proprie şi stoarcerea prin comprimare între degete sau între degete şi rădăcina mâinilor sau presarea pe un plan profund.
Clasificare:
Din punct de vedere tehnic şi în funcţie de particularităţile regiunii avem:
1. Frământatul în cută – se aplică tuturor regiunilor. Diferă însă priza în funcţie de grosimea stratului de prelucrat.
a. Priză mică – se realizează între police şi index;
b. Priză medie – se realizează între degetele 2, 3, 4, 5 şi rădăcina mâinii;
c. Priză mare – se realizează cu vârful tuturor degetelor inclusiv policele.
2. Frământatul în val sau în cută deplasabilă – se execută dacă elasticitatea pielii o permite. Sensul este longitudinal şi transversal.
Forme speciale:
Se aplică pe segmentele circulare tronconice.
• Frământatul circular – segmentul se prinde cu priză circulară. Policele sunt orientate unul în faţa celuilalt, muşchii sunt între degete şi palme şi sunt presaţi pe planul de sprijin.
• Frământatul şerpuit – priza este tot circulară. Policele sunt paralele, iar muşchii sunt presaţi alternativ de mâna dreaptă şi mâna stângă.
• Frământatul între marginile cubitale – se execută pe fereastra abdominală.
Sensul manevrelor este de jos în sus.
• Frământatul cu pumnul – pentru fese şi coapse. Se execută cu pumnul cubital sau palmar.