Cauzele leziunilor musculare:
-
antrenamente incorecte fără încălzire corespunzătoare;
-
tulburări în metabolismul glucopolizaharidelor şi al
acidului sialic;
-
tulburări endocrine (hipotiroidie, hipertiroidie);
-
hipovitaminoze;
-
leziuni musculare secundare luxaţiilor, fracturilor,
tulburărilor ischemice şi tulburări de diverse cauze.
Tipuri de leziuni
1.
Contuzii musculare
-
este însoţită de un hematom abundent ce infiltrază
fibrele musculare;
-
este post traumatic, gravitatea lor creşte cu cât
muşchiul a fost mai contractat în timpul traumatismului;
-
se produc după traumatisme unice şi pot afecta cotul cu
lezarea muşchiului brahial;
-
după traumatisme mici şi repetate, la sportivi, dobândesc
aspect de contuzii profesionale (ex.: muşchiul cvadriceps pentru fotbalişti,
muşchii adductori pentru echitaţie)
Masajul plastic
-
forma uscată;
-
se contraindică în contuziile cu hematom şi se practică
masajul reflexogen stimulând unul dintre reflexele: de simetrie, la distanţă,
pe musculatura antagonistă.
2.
Rupturi musculare
-
se produc pe un muşchi contractat în efort necoordonat
sau prea mare;
-
apar în urma unor accidente în sport (ex.: muşchii
adductori în echitaţie; triceps sural în tenis şi alpinism).
Forme de rupturi musculare
a) ruptură totală
- tratamentul este chirurgical,
ortopedic şi gimnastică medicală după terminarea imobilizării.
b) ruptură parţială
- tratamentul este ortopedic şi
gimnastică medicală.
c) rupturi fibrilare
- sunt o indicaţie majoră pentru
masaj;
- clinic se manifestă prin durere
de mică intensitate ce apare tardiv, nu după efort;
- masajul se aplică cât mai rapid
şi constă din neteziri uşoare. Pe măsura descreşterii durerii intensitatea
netezirilor creşte.
Se aplică frământat blând la
nivelul zonei lezate cât şi perilezional.
d) infecţii primitive
ale muşchilor (miozite)
- pot fi specifice: TBC la
nivelul muşchilor; tratament ortopedic şi antibiotice;
pot fi nespecifice: masajul este
etapizat: se execută pe timpul imobilizării în aparat gipsat (reflex) şi a doua
etapă după degipsare.
3.
Plăgi tendinoase
-
sunt cele mai frecvente leziuni ale tendoanelor;
-
cele mai expuse tendoane sunt:
o flexorii şi extensorii
degetelor;
o extensorii pumnului;
o tendonul rotulian.
-
secţionarea unui tendon poate fi: totală sau parţială;
-
tratamentul este chirurgical şi ortopedic;
-
masajul este etapizat:
o perioada de imobilizare
în aparat gipsat (reflex);
o perioada de după
degipsare. Gipsarea poate dura de la 3 săptămâni până la 13-14 zile, în cel mai
fericit caz, în formele simple.
-
se aplică masaj umed cu unguente, recurgându-se la
manevre blânde;
-
se indică mobilizarea articulaţiilor analitic şi pasiv.
4.
Rupturi tendinoase
-
tendinite;
-
degenerescente chistice;
-
rupturi de tendoane.
Cauze:
-
suprasolicitarea tendonului prin tracţiune;
-
apare în urma unor traumatisme mai repetate ce determină
modificări calitative ale tendonului sau pe un tendon sănătos supus unui
traumatism violent;
-
locul de minimă rezistenţă este reprezentat de joncţiunea
musculo-tendinoasă.
Cele mai afectate tendoane sunt:
-
muşchii rotatori ai umărului ce formează coiful
rotatorilor;
-
lunga porţiune a bicepsului;
-
tendonul rotulian.
Ruptura este:
-
completă – când determină pierderea totală a mişcării
efectuată de acel muşchi;
-
incompletă – când funcţia motorie este afectată parţial.
Tratamentul va fi ca al plăgilor
tendinoase, dar recuperarea se va face mult mai greu.
5.
Patologia aparatului de inserţie
Aparatul de inserţie este un
sistem anatomic ce uneşte într-un prim caz tendonul de os şi poartă numele de
enteză sau muşchiul de os – mioenteză.
Inflamaţia cronică la acest nivel
poartă numele de entezită .
Inflamaţia la nivelul tendonului
apare în urma unor suprasolicitări mici şi repetate astfel încât contracţia
uşoară a muşchiului poate determina o criză dureroasă.
Localizări:
1. Braţul de sticlă
Constă în durere localizată la
umăr (ex.: aruncătorii de disc şi boxerii).
2. Epicondilită humerală
Este o suprasolicitare a cotului
în extensii bruşte (ex.: cotul tenismanului, haltere, golf, scrimă).
3. Entezita ahileană
La sportivii din tenis, gimnastică,
alpinism, sărituri în înălţime.
Masajul se aplică sub forma
crioterapiei pentru combaterea durerii. Tratamentul constă în masaj,
termoterapie, mobilizare analitică, masaj forma umedă cu unguent.
Un bun tratament este cu sare
iodata incălzită, pusă intr-un săculeţ şi aplicat pe leziune, astfel făcându-se
transferul de iod (pe călcâi).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu