MASAJUL ÎN LEZIUNILE MUSCULARE (CAUZE, TIPURI)

Cauzele leziunilor musculare:

-         antrenamente incorecte fără încălzire corespunzătoare;

-         tulburări în metabolismul glucopolizaharidelor şi al acidului sialic;

-         tulburări endocrine (hipotiroidie, hipertiroidie);

-         hipovitaminoze;

-         leziuni musculare secundare luxaţiilor, fracturilor, tulburărilor ischemice şi tulburări de diverse cauze.

Tipuri de leziuni

1.     Contuzii musculare

-         este însoţită de un hematom abundent ce infiltrază fibrele musculare;

-         este post traumatic, gravitatea lor creşte cu cât muşchiul a fost mai contractat în timpul traumatismului;

-         se produc după traumatisme unice şi pot afecta cotul cu lezarea muşchiului brahial;

-         după traumatisme mici şi repetate, la sportivi, dobândesc aspect de contuzii profesionale (ex.: muşchiul cvadriceps pentru fotbalişti, muşchii adductori pentru echitaţie)

Masajul plastic

-         forma uscată;

-         se contraindică în contuziile cu hematom şi se practică masajul reflexogen stimulând unul dintre reflexele: de simetrie, la distanţă, pe musculatura antagonistă.

2.     Rupturi musculare

-         se produc pe un muşchi contractat în efort necoordonat sau prea mare;

-         apar în urma unor accidente în sport (ex.: muşchii adductori în echitaţie; triceps sural în tenis şi alpinism).

Forme de rupturi musculare

a) ruptură totală

- tratamentul este chirurgical, ortopedic şi gimnastică medicală după terminarea imobilizării.

b) ruptură parţială

- tratamentul este ortopedic şi gimnastică medicală.

c) rupturi fibrilare

- sunt o indicaţie majoră pentru masaj;

- clinic se manifestă prin durere de mică intensitate ce apare tardiv, nu după efort;

- masajul se aplică cât mai rapid şi constă din neteziri uşoare. Pe măsura descreşterii durerii intensitatea netezirilor creşte.

Se aplică frământat blând la nivelul zonei lezate cât şi perilezional.

d) infecţii primitive ale muşchilor (miozite)

- pot fi specifice: TBC la nivelul muşchilor; tratament ortopedic şi antibiotice;

pot fi nespecifice: masajul este etapizat: se execută pe timpul imobilizării în aparat gipsat (reflex) şi a doua etapă după degipsare.

3.     Plăgi tendinoase

-         sunt cele mai frecvente leziuni ale tendoanelor;

-         cele mai expuse tendoane sunt:

o   flexorii şi extensorii degetelor;

o   extensorii pumnului;

o   tendonul rotulian.

-         secţionarea unui tendon poate fi: totală sau parţială;

-         tratamentul este chirurgical şi ortopedic;

-         masajul este etapizat:

o   perioada de imobilizare în aparat gipsat (reflex);

o   perioada de după degipsare. Gipsarea poate dura de la 3 săptămâni până la 13-14 zile, în cel mai fericit caz, în formele simple.

-         se aplică masaj umed cu unguente, recurgându-se la manevre blânde;

-         se indică mobilizarea articulaţiilor analitic şi pasiv.

4.     Rupturi tendinoase

-         tendinite;

-         degenerescente chistice;

-         rupturi de tendoane.

Cauze:

-         suprasolicitarea tendonului prin tracţiune;

-         apare în urma unor traumatisme mai repetate ce determină modificări calitative ale tendonului sau pe un tendon sănătos supus unui traumatism violent;

-         locul de minimă rezistenţă este reprezentat de joncţiunea musculo-tendinoasă.

Cele mai afectate tendoane sunt:

-         muşchii rotatori ai umărului ce formează coiful rotatorilor;

-         lunga porţiune a bicepsului;

-         tendonul rotulian.

Ruptura este:

-         completă – când determină pierderea totală a mişcării efectuată de acel muşchi;

-         incompletă – când funcţia motorie este afectată parţial.

Tratamentul va fi ca al plăgilor tendinoase, dar recuperarea se va face mult mai greu.

5.     Patologia aparatului de inserţie

Aparatul de inserţie este un sistem anatomic ce uneşte într-un prim caz tendonul de os şi poartă numele de enteză sau muşchiul de os – mioenteză.

Inflamaţia cronică la acest nivel poartă numele de entezită .

Inflamaţia la nivelul tendonului apare în urma unor suprasolicitări mici şi repetate astfel încât contracţia uşoară a muşchiului poate determina o criză dureroasă.

Localizări:

1. Braţul de sticlă

Constă în durere localizată la umăr (ex.: aruncătorii de disc şi boxerii).

2. Epicondilită humerală

Este o suprasolicitare a cotului în extensii bruşte (ex.: cotul tenismanului, haltere, golf, scrimă).

3. Entezita ahileană

La sportivii din tenis, gimnastică, alpinism, sărituri în înălţime.

Masajul se aplică sub forma crioterapiei pentru combaterea durerii. Tratamentul constă în masaj, termoterapie, mobilizare analitică, masaj forma umedă cu unguent.

Un bun tratament este cu sare iodata incălzită, pusă intr-un săculeţ şi aplicat pe leziune, astfel făcându-se transferul de iod (pe călcâi).